Care sunt prioritățile politicii de dezvoltare și ce soluții se caută acum la nivel guvernamental pentru problemele dezvoltării urbane și regionale în România? Prezent marți, 22 martie 2016, la cea de-a IV-a ediție a conferinței “Cities of Tomorrow”, organizată la București de Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană (AHK România), vicepremierul Vasile Dîncu, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice, a vorbit despre nevoile existente și modalitățile de a le suplini.

• Interconectarea infrastructurii între zonele dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate și între polii de creștere: “Îmbunătăţirea conexiunilor între aceste zone ar permite concentrarea resurselor şi propagarea dezvoltării. O prioritate pe care o urmărim şi care se poate vedea în modul cum articulăm proiectele de investiţii este dezvoltarea infrastructurii de conectare la cele mai dinamice zone din România, adică polii de creştere. […] O accesibilitate mai bună la aceşti poli le va permite firmelor care investesc acolo să aibă acces la un bazin mult mai larg şi mai divers de forţă de muncă”, a subliniat viceprim-ministrul.
• Creșterea capacității administrative și a performanței instituțiilor publice din zonele mai puțin dezvoltate: “O a doua provocare este construcţia de instituţii performante pentru zonele mai puţin dezvoltate. Simpla dezvoltare a infrastructurii de conectivitate, care să facă legătura între comunităţi îndepărtate, este insuficientă în lipsa unor instituții performante, care să ajute oamenii să aibă mai multă mobilitate și să conceapă proiecte de dezvoltare în aceste zone.”
• Monitorizarea și structurarea investițiilor locale, prin utilizarea complementară a fondurilor disponibile: “O idee pe care o urmărim constant este conectarea tuturor tipurilor de fonduri pe care le avem la dispoziţie: fondurile europene, gândite astfel încât să fie complementare cu fondurile de la bugetul de stat, şi fondurile din bugetele locale. În acest scop am dezvoltat câteva softuri pe care le vom face publice şi care vor deveni o sursă importantă de date deschise. De exemplu, un observator teritorial, unde toate investiţiile, atât de la bugetul local, cât şi de la cel central, vor fi marcate pe harta fiecărei localităţi, astfel încât să avem o perspectivă clară asupra direcției de dezvoltare și a modului în care fondurile conlucrează; de exemplu, în zona urbanistică să reabilităm cartiere întregi, nu să avem doar proiecte care se termină la finalul unei străzi pentru că s-a făcut un proiect european doar pentru acea zonă”, a explicat ministrul dezvoltării regionale și administrației publice.
• Creșterea calității vieții în zonele cu categorii profesionale cu înaltă calificare și în zonele rurale: “A treia tendinţă este să investim în calitatea vieţii din zonele de vârf, care atrag oamenii cu cea mai bună pregătire, și în cele rurale. Am avut adesea discuţii cu băncile de dezvoltare, care cer din partea Guvernului garanţii că proiectele sunt viabile economic. Cineva care vine cu un împrumut spune: voi ar trebui să spuneţi foarte clar, dacă facem o canalizare sau aducem apa într-o localitate rurală, câţi dintre locuitori vor avea capacitatea să plătească costurile după aceea? E de înţeles, dar acestea sunt investiţii sociale în calitatea vieţii, absolut necesare pentru dezvoltare și care ar putea deveni eficiente mai târziu.
• Măsuri de atenuare a sărăciei în comunitățile defavorizate: În fine, a patra prioritate sunt măsurile concentrate asupra grupurilor marginale şi minoritare. “Nu este neapărat o viziune de protecţie socială. Comunitățile marginalizate se confruntă cu probleme specifice privind 3 dimensiuni importante ale creşterii economice: densitate, distanţă şi divizare. Unele grupuri o duc greu la toate nivelurile. În România, de cele mai multe ori, ne gândim la populaţiile de rromi, dar nu este vorba numai de această concentrare pe criteriu etnic. În general, grupurile marginale rămân izolate şi în afara centrelor economice. Atunci, de cele mai multe ori, aceste grupuri caută oportunităţi mai bune prin fenomenul migraţiei, iar asta este destul de ineficient, pentru că izolarea persistă şi acolo unde ajung, în comunităţile de destinaţie. În plus, o comunitate care nu îşi foloseşte forţa de muncă, care include grupuri marginale, cartiere defavorizate, îşi blochează creşterea economică. Comunităţile marginalizate care se luptă pentru supravieţuire, pentru nevoi de bază, sunt o resursă nefolosită. Noi avem asemenea comunităţi în foarte multe zone ale României şi acesta este unul din proiectele noastre, de a încerca să activăm aceste comunităţi, să schimbăm această situaţie în care toată lumea pierde“, a subliniat viceprim-ministrul Vasile Dîncu.
• Dezvoltarea echilibrată a regiunilor și reducerea decalajului de dezvoltare dintre zonele urbane și cele rurale: “Faptul că unele regiuni se dezvoltă mai repede este un lucru bun, deoarece creşte nivelul dezvoltării globale într-o ţară și generează resurse pentru a sprijini regiunile rămase istoric în urmă. Sper ca la noi să dispară din domeniul politic inhibiţia legată de dezvoltarea regională. Se consideră că în viitor dezvoltarea va avea loc în jurul regiunilor şi a oraşelor, însă eu, ca sociolog şi ca ministru al dezvoltării într-o ţară în care jumătate din populaţie trăieşte în zone rurale, nu sunt fanul ideilor absolutiste despre urbanizarea naturală, ca să spunem aşa. Nu investim nimic în zona rurală pentru că oricum aceasta va dispărea. Eu cred invers, că România are potenţialul de a-şi moderniza zonele rurale, unde o parte din populaţie s-ar putea muta și ar putea trăi în condiţii foarte bune. Avem în România, în zona rurală, o civilizaţie care a dispărut din Europa şi cred că această civilizaţie, ca univers de valori, ca mod de viaţă, obiceiuri, anumite tipuri de industrii, ar putea să reprezinte o resursă importantă de dezvoltare a României. Nu cred că o urbanizare accelerată ar crea altceva decât nişte pungi de sărăcie la periferia marilor oraşe.”
• Reglementarea dezvoltării urbane, prin elaborarea unui Cod al Urbanismului, a unei noi legi a locuinței și întărirea funcției de manager al orașului : “Lucrăm în acest moment la un Cod la Urbanismului pe care îl vom lansa până în toamnă, şi la o Lege a Locuinţei, prin care să punem ordine și să instituţionalizăm cât se poate, nu obligatoriu, funcţia de manager al comunităţii urbane, care este în acest moment folosită foarte rar.”
• Regionalizarea și descentralizarea, ca premise ale dezvoltării urbane; politicile de dezvoltare trebuie concepute la nivel local: “Consider că obsesia controlului de la centru a politicilor de dezvoltare urbană trebuie să dispară. Este nevoie de cât mai multă autonomie locală pentru oraşe, evident, în măsura în care pot produce resurse proprii. Pretenţia multor zone urbane din România de a primi resurse de la centru, pe care să le folosească după cum îi taie capul, mi se pare total contraproductivă. Trebuie să ajutăm oamenii să îşi producă propriile resurse și să îi lăsăm să îşi gândească dezvoltarea după viziunea lor. […] Sunt foarte multe resurse care aparțin în acest moment administraţiei centrale: stadioane, săli de sport, case de cultură, cinematografe. În sistemul descentralizat pe care îl gândim toate acestea pot fi gestionate de administraţia locală. Cred că oraşele şi regiunile sunt viitorii eroi ai dezvoltării. Nu se vor mai putea face politici de dezvoltare eficiente, în viziunea mea, de la centru. Pot fi gândite viziuni, pot fi controlate proiectele de dezvoltare în sensul egalităţii, al planificării raţionale a resurselor, dar dezvoltarea va trebui gândită la nivelul regiunilor şi al marilor poli de creştere care vor integra până la urmă teritoriul”, a concluzionat vicepremierul Vasile Dîncu.

Sursa: MDRAP