Ministrul Fondurilor Euro­pene, Aura Răducu, a ex­plicat într-un interviu pentru „România liberă“ că ţara noastră a pierdut fonduri europene din cauza lipsei de organizare, de planificare şi de strategie. S-au pregătit de trei ori mai multe proiecte decât puteau fi finanţate, cheltuindu-se bani şi energie, fiindcă nu au existat politici sectoriale unitare. Pe de altă parte, în absenţa unei stabilităţi la nivelul autorităţilor de management, directorii au fost schimbaţi pe bandă rulantă, politicul prevalând profesionalismului.

Aura Răducu consideră că prioritatea sa este realizarea unui contract public naţional pentru proiecte mari de infrastructură, astfel încât să putem accesa mai uşor şi mai eficient fondurile europene. Aceasta a precizat că la jumătatea lunii ianuarie va fi publicat un calendar al finanţărilor pentru 2016 şi 2017. Ministrul Fondurilor Europene subliniază necesitatea construirii bugetului naţional pe aceleaşi principii ca ale UE, adică ţinându-se cont de politicile de dezvoltare şi nu de necesităţile fiecărui minister în parte.

Care au fost cauzele pentru care am avut un grad de absorbţie nesatisfăcător al fondurilor UE pentru cadrul financiar 2007-2013? Ce lecţii avem de învăţat?

Aura Răducu: După fondurile de preaderare, a fost primul exerciţiu financiar pentru care România a trebuit să-şi adapteze instituţiile, legislaţia, normele, proiectele. Din această cauză, prima fază de pregătire a proiectelor a durat mai mult. În plus, programele finanţate prin fonduri structurale sunt total diferite de cele de preaderare. Însă cea mai mare problemă a fost lipsa politicilor sectoriale unitare, care să nu se schimbe de la an la an. Or, lipsa acestor politici sectoriale a condus la cheltuirea unor energii şi fonduri mult mai mari. Proiectele publice nu au fost rezultatul unor politici şi s-au pregătit mult mai multe decât puteau fi finanţate. S-au primit de două-trei ori mai multe proiecte decât fonduri disponibile. S-au pregătit inutil atâtea proiecte, cheltuindu-se bani şi energie. În domeniul infrastructurii problemele au apărut din cauza lipsei unor politici clare şi a unor priorităţi la nivel naţional. În cazul drumurilor naţionale, în fiecare an se schimbau priorităţile. De multe ori s-au făcut studii de fezabilitate pentru proiecte pentru care nu a mai existat finanţare. O lipsă de organizare, de planificare, de strategie. Încercăm să evităm să mai facem astfel de greşeli şi dorim să avem o politică clară, din care să rezulte proiectele publice ce vor fi finanţate. Sperăm să reuşim fiindcă avem în spate nişte instrumente care ne ajută.

În primul rând, există Master Planul de Transport care, chiar dacă nu poate să satisfacă toate nevoile de infrastructură ale ţării, este un pas înainte. Este pentru prima dată când avem un document care ne spune că la nivel de oraşe, conform reglementărilor UE, trebuie făcute planuri de mobilitate urbană şi strategii integrate, cu proiecte până în anul 2020, cu tot pachetul de proiecte de investiţii la nivelul localităţii respective. Adică toate proiectele publice pe care trebuie să le realizăm fie din bani europeni, fie de la bugetul naţional, cu sprijinul altor instituţii financiar-bancare. A început elaborarea acestora, Ploieştiul fiind primul oraş care a terminat cele două documente. Sigur, nevoile sunt foarte mari, dar trebuie să ne concentrăm pe priorităţi. În prima jumătate a anului viitor Ministerul Dezvoltării Regionale va face o cerere de strategii. Va cere aceste documente, după care vin proiectele respective. Astfel, toate cele 39 de oraşe, mai puţin Tulcea şi Bucureşti, care au un alt regim, vor trebui să aibă gata strategiile de dezvoltare urbană şi să-şi pregătească în paralel proiectele. Un alt instrument se referă la condiţionalităţile ex-ante ale Comisiei Europene (CE). Este vorba de o listă de 36 de condiţionalităţi, care se referă la politici sectoriale şi transversale. De exemplu, vom avea o strategie în domeniul cercetării, al sănătăţii ş.a.m.d. De exemplu, vom şti exact ce infrastructură şi servicii avem în domeniul sănătăţii. Condiţionalităţile ex-ante trebuie îndeplinite până la sfârşitul lui 2016. Nerealizarea acestor condiţionalităţi conduce la pierderea de fonduri UE. În acest context se creează cadrul de cooperare instituţională. Fiindcă este foarte importantă cooperarea între instituţii. De exemplu, Programul Opera­ţional Regional implementează politica de şcoli, de drumuri, de dezvoltare urbană.

Care au fost problemele reale ce ne-au impiedicat să cheltuim banii pentru infrastructura și motivele pentru care am apelat la fonduri bugetare?

A.R.: Proiectele de infrastructură, care din păcate au cele mai mari probleme, sunt proiecte mari, dificil de pregătit şi implementat. Principalele probleme au fost lipsa de coerenţă şi insuficienta pregătire a documentaţiei necesare. Un proiect mare de investiţii trece prin mai multe etape, de la studiul de prefezabilitate, cel de fezabilitate, cel tehnic etc. Multe lucruri ar putea fi simplificate şi îmbunătăţite. De exemplu, de fiecare dată se organizează câte o licitaţie pentru fiecare etapă. Ori, s-ar putea organiza o singură licitaţie. De asemenea, avizele necesare pentru demararea lucrărilor ar trebui standardizate. De exemplu, avem HG 28/2008 pentru studiu de fezabilitate. Proiectelor majore, de peste 50 de milioane de euro, care sunt aprobate direct de către CE, trebuie să fie pregătite sub forma unei aplicaţii, care este diferită de HG. Aceste lucruri trebuiesc armonizate astfel încât să fie pregătite de o singură echipă, nu de mai multe. De asemenea, în faza de contractare şi implementare avem un model de contract pe care din păcate l-am importat, dar care are nişte lacune. Trebuie făcut un contract public naţional pentru proiecte mari de infrastructură care să fie adaptat situaţiei din România. Realizarea acestui contract o consider prioritatea mea. Pe de altă parte trebuie alese soluţiile tehnice care sunt mult mai economice, specialiştii având un cuvânt de spus.

În cazul proiectelor mari de infrastructură s-a apelat la fonduri de la buget şi nu la cele europene fiindcă teama de Oficiul European de Luptă Antifraudă – OLAF este mai mare decât cea de DNA?

A.R.: Unii de frică nu fac nimic. Însă trebuie să începem să construim. Iar dacă există proceduri clare şi corecte nu poţi greşi. Cred că a fost şi o lipsă de stabilitate. Am avut 8 directori generali la o Autoritate de Management, în 8 ani. Avem nevoie de mai puţin politic şi de mai mult profesionalism în acest domeniu.

Ce proiecte de infrastructură se vor derula pe noul cadru financiar?

A.R.: Am publicat pe site-ul ministerului lista proiectelor fazate, care sunt începute şi care vor fi finanţate în continuare în perioada 2014-2020. În total, sunt 84 de proiecte, care le includ pe cele de transport, apă, competitivitate, deşeuri şi termoficare. De exemplu, vor fi finanţate construirea unor loturi ale autostrăzii Sebeş-Turda şi Timişoara-Lugoj, dar şi extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată a Bucureştiului, a judeţului Arad, Argeş sau Mureş.

Dacă nu am putut utiliza prea multe fonduri europene, măcar am ştiut să cheltuim banii pentru proiecte de calitate?

A.R.: Proiectele cu fonduri UE se văd în toată ţara. În total, vorbim despre 15.500 de proiecte de reabilitare a şcolilor, spitalelor, drumurilor etc. şi de un grad de absorbţie care este în momentul de faţă de 60%. Calitatea proiectelor este însă mai importantă decât gradul de absorbţie. Am văzut proiecte foarte bune de cercetare, de resurse umane, din domeniul social. Însă este loc de mai bine. Am observat că, ceea ce s-a făcut în alte state comunitare cu 300.000 de euro, la noi s-a realizat cu un milion de euro. De aceea, este necesară o eficientizare mai mare a modului în care se cheltuie banul public. Poate renunţăm la conferinţe şi diverse acţiuni mai puţin productive şi ne concentrăm pe lucrările care trebuie realizate.

Ce reguli se schimbă pentru noul cadru financiar în accesarea banilor şi ce trebuie să ştie potenţialii beneficiari?

A.R.: Cea mai mare schimbare este în sistemul informatic. Conform regulamentelor UE, comunicarea între beneficiari şi Autorităţile de Management sau Organismele Intermediare trebuie făcută electronic. Dorim astfel să scăpăm de hârtie, dar şi să simplificăm procedurile şi să le facem mai clare. Prin realizarea unui sistem informatic vorbim de predictibilitate. Ştim ce conţine proiectul, ce activităţi şi ce bugete au acestea în parte. Vrem să utilizăm cât mai mult din sistemul informatic al CE, de exemplu cel pentru programul ERASMUS. Sigur, o problemă care poate apărea este aceea ca beneficiarii să nu fie familiarizaţi cu aplicaţia respectivă. De aceea vom face nişte puncte de informare la nivel de regiune care să poată asista beneficiarii în utilizarea aplicaţiei. Pe de altă parte, vrem să realizăm portalul experţilor evaluatori fiindcă de multe ori au apărut probleme din cauza experţilor recomandaţi de firmele de consultanţă. În acest sens, vom folosi un sistem utilizat de CE, în care se vor regăsi experţi contabili, juridici, tehnici etc. Aceştia vor trebui să-şi trimită CV-urile. Evaluatorii care vor fi incluşi în listă vor fi selectaţi pe anumite criterii astfel încât beneficiarii să aibă o bază de date.

O altă noutate este că proiectele publice vor fi alese pe baza unor strategii şi nu prin call-uri ca până acum. Vom crea o conexiune între instituţii. De exemplu, între Ministerul Educaţiei, cel al Muncii şi întreprinderi şi patronate. Ne gândim la scheme de vouchere prin care şomerii să poată urma gratuit anumite cursuri sau pentru companiile care angajează şomeri şi care să beneficieze de anumite facilităţi fiscale.

Şi, nu în ultimul rând, vorbim despre schimbarea pachetului legislativ care reglementează domeniul achiziţiilor publice astfel încât să poată fi transpuse cele trei directive europene. Este vorba despre un pachet de patru legi, urmând ca în ianuarie să fie aprobată legea achiziţiilor publice. Urmează aprobarea normelor de aplicare şi sperăm ca în realizarea acestora să primim sprijinul experţilor de la Banca Mondială. Beneficiarii vor trebui să cunoască aceste legi. Problemele legate de achiziţiile publice au generat blocaje şi întârzieri în derularea proiectelor cu fonduri europene şi nu numai, legislaţia în domeniu fiind modificată aproape anual.

Va exista un calendar al call-urilor astfel încât să poată fi pregătite proiecte de calitate?

A.R.: Primele call-uri de proiecte vor fi lansate anul viitor, după 15 ianuarie, dată la care vom avea un calendar clar pentru 2016 şi 2017. Vom şti exact bugetele, tipurile de beneficiari şi indicatorii care trebuie atinşi.

De ce bugetul pe 2016 destinat cofinanţării proiectelor europene este cu circa 30% mai mic decât cel pe 2015?

A.R.: Bugetul cofinanţării îl urmăreşte pe cel al UE. Suntem la început de cadru financiar şi în prima fază se pregătesc proiectele. De aceea, în ultimii ani există un consum financiar mult mai mare. Analizând modul în care se construieşte bugetul naţional, mi-am dat seama că este o mare diferenţă dacă îl compari cu cel al UE. Bugetul UE este unul multi anual şi se face pe baza politicilor europene: cea de coeziune, de apărare etc. Sistemul nostru este altul. Fiecare minister spune ce nevoi are şi ce ar vrea să facă. Ar trebui ca în spate să ai politica care să cuprindă diferite activităţi. Altfel, pot apărea suprapuneri între diferite proiecte. Pe de altă parte, fondurile europene nu sunt luate în considerare atunci când se construiesc bugetele în anumite sectoare. Or, şi acestea sunt o sursă de finanţare. De exemplu, România finanţează cercetarea cu 0,3% din PIB, însă dacă adaugăm şi fondurile UE finanţarea ajunge la 1%. Este o abordare diferită în construirea bugetului.

Sursa: România Liberă